sâmbătă, 17 septembrie 2011

Cu capu-n curul gol (de ce iubim blogurile)

Se întîmplă, uneori, ca zona de comentarii să fie mai animată şi mai bogată în conţinut decît textul însuşi. De ce? Pentru că acolo e dezbaterea, acolo sînt opiniile pro şi contra, din păcate acolo sînt şi insultele, revărsarea de ură chioară, frustrările. Una peste alta (cum ar zice fotbaliştii), acolo e radiografia unei personalităţi colective: ăia sîntem noi de-adevăratelea, în sinteză, în medie, cu nume sau fără. Acolo e viaţa, despuiată de convenienţele sociale, de politeţe, de bune maniere. E viaţa-n curul gol!
Uneori mă înfurii şi mai închid uşa, că prea miroase a canal dinspre comentatorii anonimi. Greşesc. De cînd e cioara Cioară Vopsită, am postat aici cam 140 de texte: ştiri în premieră, analize politice grele (cu grafice cu tot), pamflete croşetate finuţ, interviuri savuroase. Din 140, ştiţi care e pe primul loc la accesări? Vedeţi şi în spaţiul din dreapta, la cele mai populare: am adus la lumină, pur şi simplu, postările unui cretinoid care mă înjură! Ăla e primul, nu eu!
Monica Cucu, ale cărei editoriale am plăcerea să le găzduiesc pe acest blog, mă roagă, chiar şi în mesaje private, să nu carecumva să cenzurez comentariile la textele ei, deşi unele conţin pasaje insultătoare. Are dreptate: vă recomand să citiţi JOS MIŢOASELE!, cu tot cu comentarii, evident. Merită! Fiindcă avocaţi mai buni, care să pledeze pentru adevărul textului ei, decît anonimii care o combat, n-ar fi găsit nici printre prieteni. Ca să vă deschid apetitul, o mică mostră de dialog:
Anonim: (...) Daca nu-ti mai sunt pe plac romanii cu defectele lor si te crezi superioara, cand te vezi " pe malul insorit al Pacificului " e treaba ta.Stiu ca nu-ti placeau nici cand erai aici.Nici mie nu-mi plac multi dintre cei din jur.Si acolo in Ventura sunt destui la fel, diferenta e ca de ei nu-ti pasa, atata timp ca tie ti-e bine.Ubi bene ibi patria, nu-i asa?.Daca tot scrii cum scrii, macar nu te supara de ce raspunsuri primesti.Ce asteptai? Un cor de aprobari ? Zici ca ai curajul sa spui lucrurilor pe nume si sa si semnezi ? Ai avea curajul sa spui toate astea despre romani, personal, in carne si oase, uite de exemplu pe scena la "zilele municipiului" inainte de un concert Compact ? (...)
Monica Cucu: (...) Da, as urca pe scena sa spun ceea ce cred, dar asta nu se va intimpla dintr-un singur motiv: am renuntat la festivalurile cu bere, mici si alegatori. Nimeni nu e lasat sa urce pe scena cu adevarul pe buze. Am decis sa refuz sa fiu platita ca sa stau pe scena si sa spun ceea ce mi s-a scris pe desfasurator. Nu mai "fac frumos" pentru nimeni, nu merita banii.
Dar poate ca daca ar fi in deschidere la Holograf...hmmm, m-as mai gindi. Haha (...)
Hai, spor la citit şi la dat cu părerea!


4 comentarii:

  1. Credeti ca este normal , corect ca d-nul director OPC HUNEDOARA , sa stea in concediu medical 90 zile , fara ca sa fie bolnav ? Acest domn in timpul acesta isi face campanie electorala , petrece in mod constant ,este prezent in baruri , restaurante . De fapt nu are nici o problema medicala . Este interesant de stiut cine i-a dat acestui domn concediu medical , cine a facut falsul si de ce ? Acest domn de fapt nu merge la munca pentru ca va fi schimbat , trage de timp pe banii nostri si isi anunt in presa candidatura pentru Primaria Simeria din partea PUNR ...

    RăspundețiȘtergere
  2. de fapt este vorba despre UNPR ... SCUZE !!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Povestea e ca daca le lasi mina libera tuturor te trezesti, asa cum bine ai zis, ca toata lumea incepe sa se uite inspre mizeriile in desfasurare... si sa uite mesajul principal. Altfel spus, celor mai multi (din orice orizont ar veni) le plac murdariile, mici si mari. A crede ca natura ii impinge sa se delecteze cu asta... Brrrr... Asa ca o curatenie, din timp in timp, se impune - cit sa le mai arate cineva, bine intentionat si nemizgalit de balaceala lor, incotro sa priveasca. Toate astea au, bineinteles o limita: "nu aruncati margaritare porcilor, caci se vor intoarce si va vor musca".

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca sintem pe aceeasi lungime de unda, Alin!: )...Ma pregateam sa iti trimit un material pe un subiect similar, bazat pe citeva idei din articolul lui Voinescu (pe care l-ai postat cu citeva zile in urma).
    Si editorialul tau de mai sus e la fel de edificator. Intr-adevar, e incredibil cum personajele din editoriale prind viata cu tot cu mitoasele pe care le poarta!

    RăspundețiȘtergere