Petrică la Primărie - file de jurnal. Iată-mă Primar!

Dragă Jurnalule, iată-mă Primar, în sfîrşit! Abia azi am găsit timp să fim împreună, doar noi doi. Şi gîndurile mele secrete. Vai, cîte am să-ţi spun! Dar nu-i grabă. Avem patru ani înainte. Să începem!

În noaptea de dinaintea învestirii, n-am dormit deloc. M-am frămîntat fără încetare, am aprins şi am stins lumina de sute de ori, agitat. Nici la Gîdea nu m-am uitat. Un gînd nu-mi dădea pace, mă chinuia ca pe Cristos pe cruce:  ce cravată să port la ceremonie? Le-am scos din dulap, le-am întins pe pat pe toate şi pe toate mi le-aş fi pus. Nu mă puteam despărţi de niciuna. Pe la trei noaptea l-am sunat pe G, să-i cer un sfat de profesionist. Părea trezit din somn, dar mi-a zis: „Eu am făcut un curs BBC de trei zile. Am fost două zile în Bosnia, trimis de TVR, şi diurna a fost bună. Scriu editoriale. De cîţiva ani sînt doctorand la Universitatea din Alba Iulia. Deci eu zic că ar fi potrivită o cravată gri.” Aşa am făcut. În fond, sînt Primar serios şi cea mai serioasă culoare e griul, nu? Mă bucur că nu mi-am pus cravată colorată, că am avut şi tricolorul în diagonală, ar fi fost prea multe culori, păream un papagal. 

Cu gelul de păr a fost mai simplu. Am luat un tub mare, acum doi ani, din Portugalia, pe care l-am păstrat în şifonier exact pentru evenimentul ăsta. Mi-am masat îndelung buclele şi am fost foarte mulţumit. Cîrlionţul de pe frunte stătea chiar perfect! Ce înseamnă marfă de calitate, produsă în Occident! Chiar am citit pe ambalaj, şi scria: Paris, London, New York. Te pomeneşti că şi Hollande se dă cu de-ăsta? Gîndul m-a înveselit şi mi-a dat curaj. De-acum sînt în lumea celor mari.

La ceremonie, în sală, a fost foarte cald. Ca şi cînd n-ar fi fost destul că a trebuit să stau în costum şi pantofi, mi-au pus pe deasupra şi banda aia cu tricolorul. Pe viitor trebuie să fac ceva, tricolorul ăsta e prea lat şi prea gros, ţine de cald, am transpirat ca dracu. Mă gîndesc să fac un model de vară, din borangic, ceva uşor şi tradiţional, cu găurele mici.

Vai, bine că s-a sfîrşit campania! Mă bucur că i-am terminat pe toţi nenorociţii ăialalţi care rîvneau la locul Meu. Dar cel mai mult mă bucur că am scăpat de vernisajele de pictură de la Galeriile de Artă. Mă terorizau, pur şi simplu. Să stai minute în şir să te uiţi la un dreptunghi de pînză vopsită, care nu se mişcă, cînd eu de-abia dacă am răbdare să văd toate ştirile cu Mine de la Antenă? Nici la ştirile cu Moloţ nu mă mai uit, că n-am stare. De-acum împart atribuţiile la viceprimari, să se ducă Surgent să se boldească la mîzgălelile ălora, că are privire inteligentă cînd se străduieşte.

M-am necăjit puţin cu consilierul Hanzi. Şi-a făcut reflex de cîine de-ăla, cum îi zice, ceva rusesc, oricum. Ține de astă-iarnă, de la Cal, cînd l-am pus să strige împotriva guvernului. Eu îi dădeam hîrtia, el o băga în buzunar şi striga. Aşa a făcut şi la ceremonie. I-au dat buletinul de vot cu viceprimarii, el l-a băgat urgent în buzunar. A trebuit să i se explice că trebuie să-l bage în urnă. Nişte nenorociţi din sală îşi dădeau coate: ăştia s-au apucat de palmat din primul minut, nu pierd vremea! Trebuie să am o discuţie cu consilierii mei. Răbdarea e esenţială, nu trebuie să pripim lucrurile.

A venit la Deva şi Codruţ. Face o instruire cu aleşii PC de prin ţară, cu tema: „Avem o licitaţie, cum o încredinţăm direct?”. L-am primit la noi în apartament, după ce şi-a făcut duş l-am îmbiat cu o ştampă de Chivas adevărat, primit de la Moloţ, dar m-a refuzat. A zis că vrea ţuică de mere. Nici la grătarul de somon n-a vrut să mergem, deşi aranjasem un chef  gratis la o pensiune discretă. A zis că vrea să mănînce slănină cu ceapă, de pe ziar, pe masa din bucătărie. Dar ziarul să fie Jurnalul Naţional. N-aveam, aşa că i-am dat Hunedoreanul din colecţia personală şi m-a pătat cu şoriciul fix în poza în care dansam Eu cu nişte babete la un bal electoral. Am încercat noaptea să scot grăsimea de pe poză cu pudră de talc, dar n-a ieşit prea bine. Mi-e un pic ciudă pe el.         

Codruţ mi-a adus şi un bileţel de la Domn Profesor, scris chiar de mîna Dînsului. Pe o jumătate de foaie de caiet dictando, zicea aşa: „staţia de desulfurare Paroşeni, termocentrala Mintia, închidere mine Valea Jiului, drumuri judeţene Pupi zona Brad”. N-am înţeles nimc, dar nu i-am spus lui Codruţ, ca să nu mă pîrască. Pe seară, mă sună Moloţ: auzi, turnătorul ăla al tău la Securitate mi-a trimis prin trădătorul Sereş un bilet, pe o jumătate de foaie de caiet dictando, pe care scrie, stai să-ţi citesc: „borduri şi pavaje în toată Deva, metrou Deva-Sîntuhalm, termopane la Cetate, apă Evian în bazinele Aqualand, orhidee în sensurile giratorii”. Nu cumva era pentru tine?  M-am bucurat şi i-am spus că am şi eu un bileţel pentru el. Nu ţine Codruţ la ţuica din pădurenime!

                                                                                                                                             (va urma)