No, merg sau nu la referendum?

Pentru toţi cei care gîndesc cu zone ale corpului situate mai sus de stomac, marea dilemă a acestei săptămîni este: merg sau nu la vot?

S-au emis teorii savante, s-au confruntat tabere aliate ale susţinătorilor democraţiei, s-au fisurat taberele de fani ai Preşedintelui, pînă la a se acuza de trădare. Unii vor să meargă, cu orice preţ, să lupte pînă la moarte, alţii nu vor să valideze, prin votul lor, o lovitură de stat mascată. Chiar Preşedintele ezită: să-şi cheme sau nu susţinătorii la urne? Gîndirea cu capul crapă piatra-n patru, e clar. Gîndirea dăunează grav sănătăţii. Spre juisarea aproape festivă a dottorilor în prosteală naţională. Solzoşii susţinători ai USL, ăia fraieri, nu cei pervers-interesaţi,  la care circuitul firesc al informaţiei este de la maţ spre creier, nicidecum invers, se aliniază cu determinarea şi placiditatea unei uriaşe turme de dinozauri, pe aleea largă ce duce spre urnele de vot. N-ai cum scăpa din calea lor. Usucă iarba. Ridică nori de praf. Nimic nu mai rămîne. Ei vor vota. Vor vota DA. Fiindcă le-au promis că le vor DA.

Nu contează ceea ce pot vedea cu ochii, fiindcă ei au ochii larg închişi.

Fapte, dovezi – sînt aici, la lumină. Le poţi atinge cu mîna, le poţi cuprinde chiar şi cu îmbrăţişarea unui neuron stingher. Nu contează că diferenţa de curs valutar, de exemplu, transformă creşterea de salarii ale bugetarilor nu într-o movilă de galbeni ci  într-o gaură-n cur. Au crescut salariile bugetarilor cu 8 la sută, cursul leu-euro a scăzut cu 7 la sută, în doar trei săptămîni. Astăzi, leul s-a prăbuşit istoric. Varza din piaţă, bre tovarăşi, ca să înţelegeţi, costă mai mult, chiar dacă aveţi salarii mai mari. Cu salariul mărit de USL cumperi mai puţine verze decît înainte, doamna profesoară de biologie, ca să pricepi dracului odată!

Deci, e de mers sau nu la vot? Ardelean fiind, zic: POATE!

Ghid practic, nu filozofeală: duminică, în ziua votării, mă duc la pescuit, cu noaptea-n cap. Am lipitori de la Ionică, de-ălea ca şărpii, una pe cîrlig, fac mămăligă după reţeta străveche, trei părţi mălai la o parte făină. Le dau în bot, clar. Pe la prînz, cînd mă răzbeşte canicula, aidi acasă, cu fimeia şi căţaua operată (dar vioaie şi veşnic flămîndă), plus o bere rece ca gheaţa. Intru pe Facebook, mă mai dezamăgesc cîţiva colegi de facultate, foste iubite, niscai curve ofilite, necunoscuţi semi-analfabeţi – care îi adulează pe Antonescu şi pe Ponta.  Îi ejectez dintre „prieteni”, cu grăbire. Îs sătul de prostia de pe drum, de pe ştrec, nu-mi mai trebuie şi pe ecranul laptopului. Stau cu ochii pe televiziunile de ştiri. Se vor întrece alde Gîdea şi Drăgoteasca să dea procentele participării la vot, să aţîţe lumea să meargă. Aştept pînă la ora 20:00. Dacă la acea oră, participarea la vot atinge 47%, e clar că, în următoarele trei ore, va depăşi 50%.

Şi atunci mă duc la vot. Cu fimeie, cu căţauă, cu cîţi preteni oi mai avea. Nu prea mulţi, dar toţi buni. Să votez NU, desigur. Să mor de gît cu impostorii ăştia de doi lei. Să mor răpus de hoardele majoritare  de idioţi obtuzi, care citesc doar preţul de pe pateu, şi nici pe ăla nu-l văd bine, şi pe ăla-l silabisesc. Să mă junghie la rărunchi perversa caracudă politică şi şmenarii-roi, care-şi fac deja planurile: care să scape de puşcărie, care să facă purcoaie de bani din furat.

Hai pa, şi mai vorbim! Duminică, după ora 20:00!

Am ilustrat textul cu fotografia competentei doamne Mariana, starleta tv consacrată în rol de bunicuţă sfătoasă, care VĂ DĂ. În timp ce toată chiţcăiala de rozătoare USL vă rupe aţa de la buzunare cu dinţişorii, pe neve.