A fost ziua mea, Sfîntu Petrică. Şi chiar profit de ocazie ca să-mi zic şi eu, în sfîrşit, "LA MULŢI ANI!". A fost frumos. Mi-a plăcut toată ziua. M-au felicitat foarte mulţi oameni, mai mulţi ca niciodată. Nu credeam că credinţa ortodoxă e atît de puternică şi Sfîntu Petrică atît de iubit! Cred că ar trebui să o proclam zi liberă în Deva, Sîntuhalm, Cristur şi Archia. Slujbă dimineaţa la biserici, apoi grătare şi bere la Bejan, cum făcea Mircică. Vreau să fiu şi eu Mircică! O să vorbesc şi cu popii din oraş pentru asta, sper să nu-mi ceară iarăşi bani ca să mă susţină, că-s în refacere.Am primit multe cadouri, dar şi flori. Cele mai multe au fost seturile de tirbuşon plus dop plus picurător, metal cromat în cutie cu catifea, cinci seturi. Trebuie să le fac un loc special în casă, că mai am cîteva, de pe vremea cînd eram subprefect. Am mai primit trei şampanii, două after-shave, o curea de piele neagră, două seturi pix şi brichetă, deşi nu fumez şi nu scriu, şi o sticlă de Chivas Royal de la Moloţ. Cred că nu-i place Chivas-ul, că e a teia oară cînd îmi dă Chivas.
Am primit şi cadouri mai ciudate, cum ar fi o carte. Asociaţia Secretarelor Disperate şi Libere de Contract din Primăria Deva mi-a făcut cadou cartea „Decameronul”, de Focaccio, sau aşa ceva. Am crezut că este o carte de religie, fiindcă e groasă şi are un nume ciudat. Aşa că am pus-o în birou, pe raft, între Biblia pe care am jurat eu şi broşura aia cu Constituţia. O doctoriţă venită în audienţă m-a întrebat, în şoaptă, dacă-mi place aşa de mult „Decameronul”. Eu n-o citisem, ce să răspund? Da, mă întăreşte spiritual, zic. Aia se înroşeşte toată. După ce a plecat, am luat cartea la răsfoit. Şi de atunci n-o mai las din mînă! Ai dracu italienii ăştia, nu ştiam că au aşa talent la scris. Io-i ştiam după pizza şi fotbal, mai mult.Luni noaptea am dormit cu geamul întredeschis şi un ţînţar m-a muşcat fix de pleoapă. Dimineaţa, la oglindă, nu-mi venea să cred! Fir-ii-mi-tu al dracu de ţînţar! Şi nici nu l-am prins! M-am înfuriat foarte tare. N-o să aştept pasiv să mă desfigureze un ţînţar în oraşul Meu! Este inadmisibil! Am decis să încep războiul cu ţînţarii, cu goangele, cu tot. Acum chiar m-au enervat! Ajuns la Primărie, ordon dezinsecţia generală şi deratizarea în Deva. Război total, fără milă, de la sol cu tunurile şi din aer cu avionul. Firma la care i-am încredinţat de urgenţă contractul va folosi K-OTHRINE EC 25 şi DELTATIM FLOW 2,8, adică un fel de apă colorată şi botezată ştiinţific, de 7 miliarde de lei vechi. Colegii mei liberali, mai vechi în afacere, m-au felicitat imediat. Chiar au fost plăcut surprinşi. Au spus că e o cutumă în administraţie, la început de mandat, şi chiar vroiau să-mi propună ca prima şpagă ca primar s-o fac din dezinsecţie, că goanga aduce noroc, şi din deratizare, că şoarecele aduce belşug.
În sfîrşit, am ajuns la bani adevăraţi! Voi fi un fel de Moloţ al Devei, exact cum mi-am dorit. Am început să asfaltez în oraş, pe un contract mai vechi, ţinut blocat de liberali, să turbeze Nebunelu. Acum l-au deblocat, după alegeri, pentru noi. Nu iau nimic de-acolo, de pe bulevardele mari, dar m-au lăsat să iau eu străduţele laterale, între blocuri, unde pot face încredinţare directă de contracte, pînă mă învăţ. Mi-e de folos şi îndrumarul lăsat de Codruţ şi expresia lui, care mi-am notat-o eu pe copertă: „Îndrăzneţii învinge!”.
Io chiar m-am hotărît să nu iau şpagă, comisioane, nimica, niciodată! Nu vreau să mă prindă mascaţii cu vopsea de-aia, fosforescentă, pe mîini. Dar dacă firma cu asfaltarea, cu gunoiul, cu deratizarea, cu bordura, după ce-i dau contractul, vrea morţiş să-şi facă publicitate la Antena 1 Deva, la televiziunea mea, o pot eu împiedica? Ce treabă am eu? Domne, oamenii vor să se facă cunoscuţi. Reclama e sufletul comerţului. Ba chiar m-am gîndit să fiu şi mai jmecher de-atît: pe clienţii mei îi trimit să-şi facă publicitate la televiziunea lui Moloţ şi Moloţ îi trimite pe-ai lui la televiziunea mea. Mani pulite, tati, nu ştiu, nu cunosc! Ne compensăm la sfîrşitul lunii între noi, pe sub masă, şi ne suflă ăia de praf! Ce şpagă, domne? Publicitate! Şi încă la televiziunea lu vecinu! Bun, acuma că-s scandalurile ăstea de plagiat, ca să nu pic şi eu ca musca, nu vreau să zic că asta-i chiar ideea mea, că nu-s aşa genial, aşa că fac trimiterile necesare: „apud Moloţ”, „ibidem Codruţ”, „gaudeamus Me!”.
(va urma)
Chelule chiar ai umor negru in tine si adevarat graiesti. Au dat ieri si azi cu insecticide(sau apa de ploaie) spre seara peste vila lui Ardeleanu si Europa lui Molot de imi venea sa dau cu pietre dupa avion dupa cata galagie a facut in cele 2 ore in fiecare zi cand sa plimbat deasupra noastra, probabil o sa imi fie dor dupa un tantar dar la ce combinatie de insecticid si ce tarif au folosit probabil ca o sa fiu vanator de tantari
RăspundețiȘtergereMai Tocaccio, mai. Pai da-i frumos ce faci tu, mai? Stai si tu cuminte si-asteapta pana ajunge si Gabi macar city manager si pe urma sari la jugulara omului. Ce te grabesti asa cu tocatu'? Omu', saracu'-i aproape nevinovat. El are o nevasta care o promis urbii ca nu se lasa pana nu-l face pe Petrica primar. Si uite ca o reusit de ne-o fericit pe toti. Si pe el, da' mai ales pe ai de l-or votat. Era clar ca pe ea n-o vor vota, ca majoritatea electorilor nostri de-aci sunt combatanti vechi, asa cam de-un leat cu Petrica si cu intaiul mosier al judetului. A propos, aud ca asta, mosierul molote are cumparate aproape 9 sate pe meleagurile noastre. O fi posibil? Asa, cu noi de fata? Daca stii ceva, zi-ne si noua, sa ne mai orientam, inainte sa ajungem iobagii lui cu totii.
RăspundețiȘtergere