Delfinul şi guvidul

El şi cînd era întors, parcă era dus.

Mişcarea lui în politică descrie volutele ample şi complicate ale învîrtitului coiului în căldare. Alunecos precum chelea delfinului de Marea Neagră, pe care a sărit să-l salveze printr-o declaraţie politică, zdrobitoare, în Parlament. Contribuţia lui la progresul Orăştiei. Planctonul din Dealu Pemilor, ciugulitor printre gunoaie, veşnic recunoscător!

Şi înc-o grijă mai avea, să bage la plasă melc gras, plus multă coajă de pită uscată. Ca s-avem! Dacă l-ar fi cunoscut, Hagi Tudose îşi lua gîţii cu unghia de la deştu mic, ca Năstase.

Stilul e omul: să fie şi la putere dar s-o şi înjure de mă-sa mare. Pe-acolo ridica mîna la tăiat, pe-aici se pipăia, pe sub masă, cu duşmanul. Asta-i politica, dragă – ţi-ar explica, dacă l-ai întreba. Dar nu-l mai  întreabă nimeni. Şi nici renta viageră, cu care l-au păcălit nişte ziarişti jmecheri, nu mai vine, deşi el se uită în lungul drumului după poştăşiţă, în fiecare dimineaţă.   

Dac-ar fi să-i desenezi traseul prin politică, ai zice că-i în oglindă cu a veşnicului său adversar, Lucian Heiuş. Au fost aici, s-au dus dincolo, s-au întors de unde au plecat. Doar motivaţia diferă fundamental. În timp ce unuia i s-au făcut toate mofturile şi i s-au înghiţit toate toanele, ca unei prinţese acneice înaintea ciclului, celuilalt i s-a pus pătura în cap, să stea cuminte, să nu deranjeze deputatul nici cu o floare, că-i pîrăşte pe toţi la Partid şi-au pus-o! Aşa l-a ţinut în loc pe Heiuş, care-şi tura motoarele în garaj în timp ce toată lumea era în campanie, fiindcă prinţesa delfinilor mai vroia un sondaj, al şaptelea, doar-doar va fi el candidatul la Primăria Orăştiei. Au pierdut timp, au pierdut oameni şi voturi, au pierdut Primăria. Glorios.

Mişcarea a venit logic.

Rămîi, nene, cu guvizii, că delfinii se salvează singuri.

Uite-aşa: