Codul lui Panfutie Sf.

Interviu cu pictorul M.M., zis Macrou, fiindcă-i pictor în ulei. Copt tot, piele şi os, nebărbierit, ochi de peşte. El a făcut-o. Cu banii luaţi pe capodoperă a făcut o excursie la Veţel, la un văr care-i şofer pe convenţia de Mintia, şi-a băut şase zile, legate, a şaptea s-a odihnit. La butic, primul pe stînga cum o iei din Şoimuş spre Boholt, în faţă, la o masă de fier cu muşama verde, Macrou rupe tăcerea. Exact aici, la masa asta, s-a întîmplat. Îmi zice tot. N-a mai zis la nime. Acu-i premieră!

 Cum ţi-a venit să-l pictezi? Sînteţi neamuri? Eşti credincios?

Aici stăteam, să mă trăznească, cu Nelu şi cu Nelu ălalalt, Calancu, beiam o amestecată, cînd a oprit maşina neagră. Ne-am şi ridicat în picioare, să trăiţ, domn deputat, să trăiţ! Staţi jos, zice, ce beţi? Amestecată, ce drac să şi bem? Bă, zice, fiţi atenţi la mine! Era pe după-masă, aşa, cald, praf. Fiţi atenţi. Bă, mi-o venit un chef mie. Uite, aşa şi pe dincolo, zice, am fost cu deputăţia mea la italieni, am nimerit cu grupu la ceva biserică, capelă, sextină, sexuală, nu-ş cum o zis, dă-i dracu, că ăia-s catolici, zice, şi am văzut io o pictură care mi-a plăcut mie, pe părete, acolo. Desface borseta şi-aruncă pe masă o poză. Uite-o:

Zice: am chef să mă pictez şi io pe părete, în biserică în sat, la Bejan. Cum domnu deputat, aşa, cu ruşinea goală? Da, mă. Că am văzut io acolo, era coadă de electorat, să uita toţi cu gura căscată. Păi la afişele mele n-am văzut pe nimeni să se uite, şi m-a costat bani grei afişele. Acolo dădea ăia bani să se uite, de-aia zic. Nu-i bună ideea?

S-a întins în curul gol în biserică? Ţi-a pozat?

M-am dus cu el la popă, pe seară, să deschidă biserica, c-avem treabă. Am luat găleţi, vopseauă, pensule. Popa s-o bucurat cînd o auzit că nu trebe să dea bani. Da o comentat, că să nu-l pictez pe deputat în sula goală, că ei n-au voie, de la protopopiat, să facă politică aşa, pe faţă. Era şi cam răcoare în biserică, aşa că o rămas cu costumu pe el.

Ce ţi-a luat cel mai mult timp să pictezi: mîna, capul sau costumul?

Capu o fost mai uşor, că-l cunosc mai demult, de cînd era primare la comună, nu trebuia să mă uit tot timpul la el. L-am făcut şi cu riduri pe faţă, să-i folosească şi la alegerile de peste opt ani, să semene şi-atunci cu el. La costum am schimbat culoarea, că n-am avut, a lui era ca ouăle de raţă, din piersică de-aia, io l-am făcut mai gri. Mîna o fost mai greu de făcut, am greşit-o de două ori, că-i mai lungă decît la un om obişnuit.

De ce nu-i fondul roşu? De ce n-are stele?

Io chiar am vrut şi i-am zis, da el s-o codit. Cică nu-i clar încă cum se schimbă situaţia, cu cine se întovărăşesc la alegeri, să-l las aşa, albăstriu. De stele nici n-o vrut să audă, ba chiar s-o înfuriat cînd l-am întrebat cîte stele să-i pun, m-o şi înjurat. Da popa o zis că, oricum, o să-l pună cu roşu în calendar. Aşa o fost de acord.

Ai copii? I-ai dus să vadă? Sătenii se-nchină la el? Îi pupă mîna lungă?

N-am mai trecut pe-acolo după ce am gătat lucrarea, am lăsat şi pensulele, am plecat în grabă, nu m-am mai dus. Cică mă caută popa. La Bejan o fost invazie de omizi.