Se ascute lupta dintre clase. Azi, în versuri. La luptă!

Motto:

Mai trece-o noapte şi mai trece-o zi,

Se ascute lupta dintre clase,

Iar chiaburii se arat-a fi

Elemente tot mai duşmănoase.

de A.E. Baconsky

Prea multă încrîncenare. Elementele pînă mai ieri prietenoase au devenit duşmănoase. Mă sfădesc pe Facebook cu oameni pe care îi apreciez, dincolo de convingerile lor politice (pe care nu le împărtăşesc). Îşi irosesc energiile creatoare pentru a compune comentarii inepte, obtuze, pline de ură, pe care nu le public pe blogul MEU, deci mă acuză de cenzură. Nu vreau să mai pierd vremea explicîndu-le că nu pot lăsa musafirii care-mi intră în casă să se cace în mijlocul sufrageriei MELE, că trebuie să-şi facă sufrageria lor (e gratuit!), unde pot face tot ce poftesc, după nevoile fiecăruia. Mai relaxaţi, oameni, mai relaxaţi, încă n-am pornit Jihadul, sînt doar la faza de încălzire, stretching – ca să mă fac înţeles de specialişti. Puteţi să vă încercaţi creativitatea în versuri? Oare puteţi? Pro sau contra, anti sau pentru, nu contează. O sugestie: poate fi şi cu personaje politice locale. Ar fi mai amuzant. Ca să vă stimulez, iată două poeme proaspete, culese de la versificatorii populari de pe net.

PENTRU ŢARĂ ŞI REGE

Când România plânge de cazne apăsată
Când sumbru viitorul haini colţii-şi arată
Când tristă Naţiunea îşi caută un Tată
Când hunii vor din Ţară să rupă o bucată

Atunci de Rege dorul fierbinte se trezeşte
Atunci după Coroană inima blând tânjeşte
Căci Patria e una cum unul e Poporul
Care scăldat în lacrimi aşteaptă Salvatorul.

Nădejde şi sfială în suflete ne cresc
Şi mâinile le-ntindem spre tronul cel domnesc
Pe care şade zimbrul de ani neîncovoiat
Cu sabia şi sceptrul veghind al său regat.

Mihai e sfântul nume căruia cu dreptate
I-alăturăm de-un secol crăiescul ”Majestate”
Din mândră viţă veche de-nalţi stăpânitori
A coborât spre plaiul creştinilor păstori

Pe care să-i răzbească în veacuri nu putură
Duşmanii cei mai aprigi, dar astăzi o strânsură
De ticăloşi şi lepre, de lotri şi pitici
Sunt gata să-i sugrume şi cuib să-şi facă aici.

Republica Ruşinii, de bolşevici născută,
Parlamentul Corupţiei, în care cinstea-i mută
Şi surdă - iar deasupra, perfid uzurpator,
Un ”preşedinte” famen, de Ţară vânzător

Acestea vor fi oare-al românilor sfârşit
Aşa va pieri neamul, de fiare copleşit?
Sau a Măriei Sale chemare luminoasă
Vom auzi şi viaţa ne-om face-o iar frumoasă?

Veniţi lângă Alesul ce singur între toţi
Moşia vrea şi poate s-o mântuie de hoţi!
Ţară, Popor şi Rege să fim din nou ca unul
Plecaţi numai în faţa lui Dumnezeu Preabunul!

de Adevăr

Credinţă Preşedintelui

Dacă pe calea dreaptă azi mergem cu mândrie
E pentru că Băsescu e om de omenie,
E pentru că-mpăratul Traian a înviat
Ca să ne arate drumul cu braţu-i neînfricat.

Dacă în Europa azi suntem respectaţi
E pentru că la cârmă întâiu-ntre bărbaţi
Stă neclintit furtuna călit să o înfrunte,
Puternic ca o stâncă şi falnic ca un munte.

Dacă pe masa noastră bucatele se adună
Când glasuri de femeie ne-mbie poftă bună,
E pentru că o Ţară şi un Neam s-au ridicat
Urmând pe Comandantul la inimă curat.

Dacă-ndoieli şi temeri nu pot să ne oprească
E pentru că în suflet simţirea românească
Dispreţuieşte pleava prin pieţe vânturată
De ticăloşi vremelnici cu trei arginţi chemată.

Cu voce răspicată, cu Patria în minte
Dăm, umăr lângă umăr, onor la Preşedinte,
Celui ce Naţiunea română-n demnitate
Cu stimă şi iubire-i urează: Sănătate!

de Adrian