Doar chipul frumos al Diavolului?

Doamna Carmen Hărău este o doamnă, în primul rînd.
Am fost, vineri, la o lansare de volume de poezie, semnate Ioan Vasiu, la Orăştie. Acolo, printre poeţi exilaţi voluntar la Vaidei şi intelectuali de-adevăratelea din Romos, într-o lume frumoasă care se încăpăţînează să supravieţuiască, enclavizată într-un pustiu arid, am aflat, în şoaptă, de la un poet hunedorean remarcabil, că doamna Hărău face şi mecenat, cu discreţia proprie omului de bun simţ. Asta, mai mult decît orice banner electoral, discurs de scenă sau apariţie tv, m-a convins definitiv.

Am semnalat candidatura doamnei Hărău încă de pe vremea cînd nu era decît o ipoteză, aflată  în competiţie internă în PSD cu o semi-analfabetă, pentru nominalizarea drept candidat de deputat în Colegiul 7 Hunedoara. Cum în PSD poveştile cu happy-end sînt cele în care răul învinge, nu-i dădeam doamnei Hărău mari şanse la nominalizare. Şi-a dat şi singură seama de deznodămîntul inevitabil, aşa că a trecut la PNL în ultima secundă şi a fost nominalizată, în fine, candidat al USL, după mari bătălii prin stufurile Deltei, între combinatorii de vîrf din PSD şi PNL care doreau, fiecare, să-şi adjudece Hunedoara.

Am privit cu admiraţie candidatura doamnei Hărău, o figură proaspătă în politică, conferenţiar universitar, om de afaceri de succes, liberal pur-sînge prin esenţă şi nu doar declamativ, mai liberală cu mult decît organizaţia judeţeană de liberali bugetari, abonaţi la suptul banului public, în care a intrat.

La vremea respectivă, am fost suspectat chiar că aş face PR pentru doamna Hărău - pentru avantaje materiale, cum altfel. Staţi liniştiţi: în acest spaţiu nimic nu-i de vînzare iar gînditul cu capul e  gratis. Chiar gratuit, uneori, îmi dau seama.

Revin. Pentru orice hunedorean, doamna Carmen Hărău pare o alegere cum nu se poate mai bună.

Bine, doamna Hărău nu a scăpat de singurul pericol pentru domnia-sa: acela de a deveni, prematur, dintr-o persoană normală, cu reacţii fireşti, un politician de seră, ce creşte artificial sub lampa ideologică a sfătuitorilor de campanie. Nu avea nevoie. Pe contul de facebook s-a transformat, din Carmen Hărău, în Hărău Eleonora Carmen. Iar în fotografia oficială de campanie nu e acea Carmen Hărău.

Dar doamna Hărău rămîne portretul-robot al candidatului ideal. Cu atît mai mult cu cît, practic, nu ai ce alege altceva. Pe cine să votezi? Opoziţia, adică PDL, s-a străduit (şi a reuşit) să înlăture orice posibil obstacol în calea doamnei Hărău, nominalizînd un candidat care, probabil, nu e recunoscut nici de vecinii de pe scara blocului. Un om de-al lui Arion. Ba chiar cred că, tot într-un gest de mecenat, doamna Hărău însăşi sponsorizează campania ilustrului candidat al ARD, tot din bun-simţ, că e puţin ridicol şi demotivant să candideze chiar de una singură. E ca la licitaţii, mai aduci un prieten, acolo, ca să salvezi aparenţele competiţiei.

Şi acum, să lărgim puţin cadrul.

„Dacă USL va avea o majoritate zdrobitoare, România va aluneca în prăpastie. O nouă lovitură de stat, sub acoperire parlamentară, va fi inevitabilă. Instituţii ale statului de drept, plus instituţia Preşedintelui, vor fi demolate pe parcursul următoarelor luni. Urmează izolarea României de lumea occidentală.”

Nu o spun eu, dar împărtăşesc aceeaşi temere. Şi multe altele, legate de prestaţia USL. Dovezile în acest sens au fost produse, deja, în vara acestui an. Orice vot acordat USL nu face altceva decît să crească acest risc. Orice candidat al USL devenit parlamentar se transformă într-un ostaş disciplinat sub comanda unor generali iresponsabili. Actele de insubordonare sînt pedepsite iar dezertorii executaţi, chiar dacă numai la televizor. Gîzii au, deja, barda plină de sînge. Soldatul de partid e tot soldat, trebuie să execute. Asta este şi scuza lui, la judecata istoriei. Nu are dreptul la cuvînt sau la vreo răzvrătire, are dreptul doar la un pluton de execuţie, cu ciuvici şi chireaci, în prime-time. Credinţa în reformarea din interior a USL este o poveste bună pentru conversaţia la o cafea, într-o benzinărie.

Şi atunci cum rămîne cu doamna Hărău? Este doar chipul frumos al demonului, ademenitor? Votăm oamenii de valoare, indiferent de partid, sau privim mai adînc, la cine se află în spatele lor, la comenzi, la decizii?

Ştiu, e o dilemă doar pentru cei care nu pot să voteze USL, din motivele raţionale pomenite mai sus. Ba, mai mult, aş restrînge aria dilematicilor la votanţii conştienţi ai ARD. Pentru ceilalţi e simplu şi limpede.

Eu nu ştiu să dau un răspuns, încă. Sincer. Pur şi simplu mă gîndesc. Şi vă întreb. Este singura temă de meditaţie pe care mi-a generat-o această campanie electorală. Mă rog, cum spuneam, o temă gratuită, în ce mă priveşte, căci nu pot vota la Hunedoara.

Dar voi?