miercuri, 18 ianuarie 2012

Demisie la vîrf la ziarul lui Moloţ

Hannelore Acârnulesei - Petrovai (foto), redactorul-şef al cotidianului ZIARUL HUNEDOREANULUI semnează, în ediţia de astăzi a ziarului, "Ultimul editorial", în care îşi ia rămas bun de la cititori. Despărţirea de ziarul la care a fost nu doar redactor-şef ci şi co-proprietar, alături de alţi doi colegi, survine la doar două luni după ce acţiunile cotidianului au fost cumpărate de firma controlată de Alexandra Moloţ, fiica preşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Ioan Moloţ, preşedinte al PNL Hunedoara.
Renăscut prin munca unui grup de jurnalişti entuziaşti, după ce Media Pro a închis vechiul HUNEDOREANUL, cotidianul ZIARUL HUNEDOREANULUI a reuşit performanţa de a se menţine pe primul loc în preferinţele cititorilor din judeţul Hunedoara, fapt atestat de sondajul CCSB efectuat la mijlocul anului trecut.
Chiar şi după cumpărarea de către familia Moloţ, ziarul a rămas o voce credibilă a presei hunedorene. Dar, se pare, minunea nu a durat mai mult de două luni. Era inevitabil. Investiţia trebuie să producă imagine, influenţă politică, manipulare.
În ce mă priveşte, le adresez jurnaliştilor din redacţia ZIARULUI HUNEDOREANULUI un gînd bun şi respectul meu, colegial, pentru tot ceea ce au făcut pînă astăzi. A fost una dintre puţinele insule de jurnalism curat într-un ocean de noroi. Încă o dată, respect!
Iată, în continuare, ULTIMUL EDITORIAL semnat Hannelore Acârnulesei - Petrovai în ZIARUL HUNEDOREANULUI de astăzi:
"Începând cu 1 februarie, locşorul ocupat de numele meu în căsuţa redacţională la ZIARUL HUNEDOREANULUI va fi ocupat de un alt nume. Drumul meu nu mai coincide cu cel al noii conduceri a ziarului.

În acest moment vreau să vă mulţumesc, aşa cum am mai făcut-o adesea, vouă, cititorilor noştri, fără de care nu am fi existat. Vreau să vă mulţumesc pentru încrederea pe care ne-aţi acordat-o în fiecare zi.
Şi găsesc potrivit, acum, în momentul când scriu acest ultim editorial în calitate de redactor-şef al acestui ziar, să vă spun, pe scurt, o poveste frumoasă. Probabil cea mai frumoasă dintre poveştile pe care le-am scris până acum.
30 iunie 2009. Trustul MediaPro anunţa ultimul număr al ziarului HUNEDOREANUL. O mână de ziarişti, fotoreporteri, tehnoredactori, agenţi de publicitate, adică aproape toţi angajaţii ziarului rămâneau pe drumuri. Majoritatea au primit oferte din alte părţi. Unii au acceptat. Alţii nu.
Alţii sunt cei care s-au adunat pe terasa Casei de Cultură din Deva, au plâns, şi-au înecat necazul în câte o halbă de bere şi au decis să nu renunţe. Au hotărât că, oricât ar fi de greu, fără bani, relaţii sau vreun mogul în spate, nimeni nu îi va opri să scrie. Şi au scris. Au găsit un nume. ZIARUL HUNEDOREANULUI. L-au făcut de pe unde au putut. De acasă, pe la prieteni, la mama, pe terase.
10 iulie 2009. Stăteam pe aceeaşi terasă. Era vineri. Pe la ora 12 am primit veşti. Se vânduse tot tirajul. Primul număr al ziarului se vânduse tot. Mă încearcă şi acum aceleaşi emoţii pe care le-am avut când am vazut oameni pe stradă citind ziarul nostru. Şi n-am să uit niciodată fotografia de pe prima pagină a primului număr. O mână victorioasă care ţinea strâns un ziar, cu pumnul înălţat spre cer.
Au urmat doi ani şi jumătate de muncă grea. De frământări, de dileme, de certuri târzii în noapte pe teme etice, de căutări. Au fost doi ani şi jumătate în care am crescut acest copil, născut cu greu, din îndârjire, voinţă, curaj, pasiune şi entuziarm. Au fost nişte ani grei. Au fost nişte ani frumoşi. Poate cei mai frumoşi. Au fost doi ani şi jumătate în care ne-am făcut meseria aşa cum am ştiut mai bine. Şi cred că am reuşit. Am apărat meseria de ziarist, şi-aşa pătată dramatic în ultima vreme, atât cât am putut, scriind corect şi echidistant.
Pentru încrederea în noi vreau să le mulţumesc dragilor noştri prieteni Ioana Avădani şi Cristina Lupu de la Centrul pentru Jurnalism Independent, dragilor colegi şi prieteni de la Gazeta de Sud şi colegilor şi prietenilor din ţară, fără al căror ajutor sau pur şi simplu suport moral poate nu am fi avut curajul să pornim în această frumoasă aventură numită ZIARUL HUNEDOREANULUI.
Pentru aceşti ani vreau să le mulţumesc colegilor mei Ovidiu Petrovai, Mihai Radic, Monna Voinescu, Sami Tamaş, Luana Giuhat, Ina Jurcone, Cristi Vatavu, Costi Giuhat, Iuliana Tarţa, Radu Cucuian, Florin Muntean, Dana Tamaş – echipa care am început – Marcel Bot, Andreea Lazăr, Adrian Sălăgean, Diana Ferencz şi Codruţa Goţa – care ni s-au alăturat pe parcurs. Vă mulţumesc.
Gata. Rândurile s-au sfârşit. Închei aici. Deocamdată."

7 comentarii:

  1. Un alt ziar cinstit si corect murdarit de politicieni.Atunci sa nu ne mai miram ca presa nu se mai vinde.Noroc cu site-urile de socializare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alaturi de povestea frumoasa a Hanelorei, poate putem inchipui si povestea trista a unor jurnalisti care au crezut cu adevarat in jurnalism. A unora care chiar au crezut ca din pixul lor poate iesi dreptate, onestitate si probitate profesionala. Dar nu a fost sa fie asa. A venit Mai Marele Judetului si le-a zis ca tre sa faca ciocul mic si ca, daca tot a dat un purcoi de bani pe ziar, facuti cinstit din comertul cu lana, pe ziarul asta, il vrea un ziar politic, asa cum sunt ziarele mari din lumea larga. Si astfel l-a reesapat pe lingaul Salagean si l-a uns ca redactor sef. Acum sa nu va ganditi ca individul cu pricina este un ziarist de temut in presa hunedoreana. Singura lui calitate este ca sta uimitor de bine in genunchi. In fata oricui.De data asta a fost ales de Molot, sa stea in genunchi, nu in fata lui ci in fata unei lepre care urmeaza sa coordoneze, fara bascalie, activitatea media viitoare in slujba mai marelui sau. Gunoiard de profesie, calcator peste cadavre, un incult care isi da aere de intelectual de revista 22, fost santajist de presa, dispretuit de colegi si ca cea mai de seama calitate a sa pupincurist de soi cum nu mai exista altul pe meleaguri hunedorene. Aaaa, nu avem predicat. Dar toate acestea trebuiau sa poarte un nume si acela este Alexandru Gruian, zis Tzucu, cel care suge de la bugetul CJ, cati bani vrea muschii lui sub obladuirea unui presedinte incantat sa aibe sub papuc un astfel de catzel, care nu latra, ci numa schiauna. A obedientza. Pacat ca Ziarul Hunedoreanului, nascut din Hunedoreanul, nascut din ambitia si devotamentul unui profesionist mass media, Dumnezeu sa-l odihneasca Alexandru Campean, a ajuns pe mana lui Tzucu Pucu, cel bolnav de grandomanie. Cu toti ne aducem aminte de balele care i curgeau atunci cand vedea cum un ziar adevarat se nastea, se dezvolta si stralucea pe podium. Acum nu-i mai curg balele. Pohta ce a pohtit i s-a indeplinit.Va fi al lui.Va face ce va trebui sa faca. Sa ingroape idealurile unor oameni onesti. Si va reusi, ceea ce a reusit si cu alte intreprinderi ale sale. Sa-l ingroape. Numai ca atunci, tarana i va fi, acestui brand, foarte usoara. Atat de usoara incat va fi data la oparte si va iesi din nou la lumina. Poate cu un alt nume, poate cu un alt colectiv, poate cu un alt patron dar cu siguranta cu acelasi entuziasm si sigur cu o tzeapa ascutita infipta in popoul acestui jeg al presei hunedorene.
      Scris din inima ranita a unuia care a pus umarul la nasterea HUNEDOREANULUI.

      Ștergere
    2. Adi, bafta! si nu lua in seama frustrarile inimilor ranite. asa e la noi, murim unii de grija celorlalti, in loc sa ne vedem de treaba noastra.

      Ștergere
  2. "...una din putinele insule de jurnalism curat", sa-mi bag **la, jurnalism, ce e ala jurnalism?? in ziua de azi, toate panaramele (fara studii de specialitate) este jurnalist, nu stiu sa desparta in silabe doo cuvinte. In fine nu vreau sa continui sa mai ajung la alte cuvinte care nu se regasesc in DEX, mda intr-adevar o pierdere imensa, d-asta nu pot dormi hunedorenii ca a demisionat redactorul-sef.....hai sa o lasam mai moale si sa nu mai facem din tantar armasar....cius!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Invata intai sa scrii corect si dupa aia baga-ti organul. Iar de Gruian ala, mai traieste? Eu credeam ca s-a mumificat dupa ce a plecat de la ziarul Patriarhului .

      Ștergere
    2. cu limba romana stai cam prost... de fapt, stai prost de tot. In rest, cius

      Ștergere
  3. E drept, anonimule, sa iti fie greata de "...una din putinele insule de jurnalism curat": cind esti invatat sa citesti numai c..., ceva curat ti se pare de nesuportat. Dar, vorba ceea: "nu aruncati margaritare in fata porcilor, caci se vor intoarce si va vor musca", nepricepind ei de ce nu li se serveste gunnoiul cu care sint obisnuiti. Iac-asa, fiecare isi are locul in lumea asta larga: stai la al tau, his !

    RăspundețiȘtergere