IEŞI AFARĂ, JAVRĂ ORDINARĂ! Analiză literară.

În reprezentarea sa, poporul se foloseşte de motivul Javrei (faptură fantastică din mitologia populară, ce tulbură visele fetelor în noapte şi declanşează sentimentul erotic, asemeni Zburătorului eminescian), precum şi de motivele îngerului şi demonului - cele două  ipostaze ale sale în lumea terestră şi pe care le putem asocia şi cu alte motive mitice: motivul lui Neptun, al sirenelor, al Oceanului primordial,  precum şi motivul biblic al lui Lucifer.
Trecerea materiei unei realităţi intrinseci in versurile poemului scurt  „Ieşi afară, Javră ordinară!” se face şi prin mijlocirea prozodiei folclorice, înţeleasă  în cea mai pură esenţă a ei. De aici posibilitatea de a da strofelor-cheie o mişcare de refren, o rotaţie a undei melodice a versurilor, asemănătoare cu cele din Mioriţa, un anume automatism de doină,  cum ar spune G. Calinescu: „Poemul are tehnica lineară a muzicii instrumentale şi, totodată,  a liturghiei şi a incantaţiunii".

Odată pusă sub această cheie, melodia poemului scurt  „Ieşi afară, Javră ordinară!” se desfăşoară in volute baladeşti, fără descriptiv, chiar fără culoare anume; dar cu o aură de ritual, de descîntec. Aceasta face ca strofa principală -  unica, de altfel - să fie memorată în mod chiar involuntar.

Neologistica este cu totul absentă, de unde limpiditatea cristalină  a verbului. Atunci cînd poetul popular, colectiv, introduce abstracţiuni (dintre cele mai inalte!), inventează, semanticeşte numai, metamorfoze dintre cele mai surprinzătoare. Care pot fi, însă, prin noutate şi lipsa lor de circulaţie în limbajele filozofice, nişte metafore enorme, cu o sferă de cuprindere foarte largă, deşi extrem de concrete totodată.

Sub bolţile poemului scurt „Ieşi afară, Javră ordinară!”, ca şi în Meşterul Manole  sau in Mioriţa, se pătrunde, pîna la un punct, uşor. Nu e nevoie de o cultură, de o instruire prealabilă  specială, edificiul fiind deschis tuturor, precum un templu antic. Ca orice capodoperă,  poezia cea mare se deschide în mod egal pentru toţi, indiferent de treptele de instrucţie şi chiar de vîrstă. Deosebirea stă  numai in gradul de adîncime a înţelegerii, care evoluează mereu, în pas cu creşterea culturii şi rafinamentului cititorului sau scandatorului.  În timp ce pentru priceperea unei poezii hermetice este nevoie de o pregătire tehnică, de „chei" ale analizei, pentru înţelegerea şi simţirea poemului scurt  „Ieşi afară, Javră ordinară!” nu e necesară decît dispoziţia de a citi sau a scanda poezie, care e percepută totdeauna nemijlocit, cu toate că niciodată complet, semnificaţiile înmulţindu-se mereu, emoţia artistică devenind la fiecare lectură sau scandare  tot mai complexă, cu toate că punctul de plecare genuin nu dispare niciodată.

Desigur, poemul scurt „Ieşi afară, Javră ordinară!”, capodopera celui mai important curent estetic şi popular românesc al ultimei perioade,  poate forma obiectul unor cercetari dintre cele mai diverse, cu mult mai complete decît cea oferită de noi aici. Fără a mai fi doar un poem, opera îşi dobîndeşte, încă de la lansare, independenţa ei absolută şi locul ei distinct în conştiinţa colectivă a poporului român.