Măi Rogere, măi vecine...

Hi meid ă hăăul in dă băăul – a ciripit înalt vecina mea, de peste gard, din mijlocul unui vîrtej de blănuri roşcate şi negre, cu multe picioare şi o grămadă de dinţi.

Mă uit să văz. Cum ar veni, cînele ei o spart mingea lu căţaua mea, cu care se juca. O făcut o bortă-n ea. Nu-i bai, îi zic pe acelaşi ton, the rain in Spain stays mainly in the plain. No, îi bun aşa?

Cum Săcărîmbul e un sat pentru duşi cu capul, femeia nu mă contrazice. Îşi mai face de lucru pe lîngă gard şi cînd mă uit după nişte prune, o zbugheşte în casă.

Bărba-su e Roger, englez din Anglia – cum mi l-a prezentat fostul proprietar al casei. Ea la fel. Autentici. Vîrsta a treia. De cînd au venit, de două săptămîni, cară la plase de la Kaufland de-i ia dracu. Ăsta brand de ţară: conservă de costiţă cu fasole, foarte-foarte ieftină! Roumania country. Vin o dată pe an, stau maxim trei săptămîni şi cară la plase de la magazin. În rest îs paşnici, vecinii mei.

N-au televizor sau radio, ziare nici vorbă şi l-am auzit pe Roger suduind, politicos ca tot englezul, la laptopul care nu vrea să se conecteze la net. Dar tot au simţit ei ceva. Şi mă tem că nu mai trece mult timp şi-o să mă întrebe direct. Ce le zic, cum le explic? Să fie şi adevărat, să nu fie prea complicat, să fie scurt. Să fie cu happy-end, să nu fugă investitorul britanic în conserva românească.

Ajutaţi-mă, vă rog, cu o poveste de cîteva rînduri, să-i spun omului ce-a fost. Scrieţi mai jos varianta voastră. Dac-o scrieţi direct pe limba lui, şi mai bine. Io am căutat să văd cum să încep şi am găsit că-n engleză îi zice ca-n franceză: coup d'état.