Pleacă, dar rupe tăcerea!

Directorul artistic al Teatrului de Artă Deva a demisionat. Sub protecţia anonimatului, el a acceptat să ne dezvăluie, în exclusivitate, motivele care l-au mînat.

- Deci, în concluzie?

- Plec, domnule, plec. Nu poţi, doar cu două femei de serviciu, să strîngi toate cojile de seminţe de sub bănci, din sală, după o piesă de Moliere. I-am spus lui Moloţ să suplimenteze echipa de curăţenie cu două posturi şi ştiţi ce mi-a spus? Să aduc, mai bine, un ansamblu folcloric de 60 de dubaşi, să cînte pe înţelesul spectatorilor, ca ăia să bată din palme tot spectacolul şi aşa să nu mai ronţăie seminţe în timpul actului de cultură.

- Au fost presiuni?

- Peste drum de Teatru e sediul PSD. Au trimis de acolo un agent cultural, cu mesajul de la Nistor că trebuie să pun în scenă spectacolul „Găina”, de Ioan Rus (membru PSD), prelucrare după o ştire adevărată de la Antena 1 Deva. Ei bine, în final, Găina moare, de bătrîneţe. Deci un final trist, cu un mesaj demobilizator. Ori directorul mare, domnul Nelu Ardelean, mi-a interzis să mai pun piese triste, că lumea din Deva e deprimată. Eu de cine să mai ascult?

- S-au tăiat fotoliile cu briceagul?

- Au fost mici zgîrieturi, să nu exagerăm. Au apărut după spectacolul de karaoke cult, organizat de PNL. Nu ştiu dacă ştiţi, a fost un mare succes al teatrului devean, sala a fost în delir. Practic, Fuego şi Irina Loghin cîntau de la difuzor şi pe scenă interpretau Ţîmpău şi Mariana Câmpeanu, lîngă un brad. Foarte reuşit, după o idee de Tibi Balint, un alt mare om de teatru din oraş şi chiar şi din judeţ.

- Ce gustă intelectualul devean?

- Să ştiţi că gustă cultura, dar ce zic eu gustă, o înfulecă de-a dreptul. Iniţiativa a avut-o tot o doamnă Mariana, dar de la Consiliul Judeţean, de data asta: am instalat în foaier două grătare pentru mici şi un reşou cu o oală pentru virşli. Că, zice, să păstrăm specificul local al culturii, să nu ne pierdem identitatea prin globalizare. Şi dreptate a avut! A fost excepţional! Oficialităţile au fost încîntate, efectiv, la premieră, au venit şi cu soţiile – pe bază de invitaţii gratuite, desigur. Au fost şi unele desincronizări, am rămas fără muştar, dar aşa e la început. Nu poţi face cultură şi educaţie la masele cu burta goală, cum a zis şi domnul profesor Moloţ.

- Cui lăsaţi Teatrul?

- Domnul Nelu se ocupă. El ştie cel mai bine care e spiritul locului, simte, ca nimeni altul, potenţialul artistic al comunităţii, are o excelentă comunicare orală şi scrisă cu preşedintele Consiliului Judeţean. Şi are alături o echipă de inimoşi oameni de cultură, dintre care mulţi au văzut cel puţin o piesă de teatru la Casa de Cultură din oraş. Vor face treabă bună, cetăţenii vor fi mulţumiţi şi culturalizaţi iar Deva îşi va găsi locul pe harta focarelor de spiritualitate ale Patriei, ale României! Mă scuzaţi, m-am emoţionat un pic! (îşi şterge o lacrimă)

- În final, ce gînduri aveţi?

- Să nu uit să închid apa şi să sting lumina în garsonieră. Şi cheia să o las la garderoba teatrului.

Mai e ceva?