„Noi, dascălii...”

Le place să-şi spună „dascăli”, un cuvînt cu iz de opinci de Fefeleagă. Îşi spun „dascăli” cu făţişă modestie de apostol şi cu auto-compătimirea subînţeleasă a merituosului pe care societatea nu-l preţuieşte îndestulător. O mască demn-îmbăţoşată de popă de cartier, cu o mînă pe lumina cunoaşterii biblice şi cu alta pe paporniţa enoriaşei care, strivită sub privirea grea de reproşuri a popii, se zbuciumă că n-a dat destul Domnului. „Noi, dascălii...” e suficient ca deschidere de conversaţie pentru ca preopinenţii să-şi înghită din start găluşca vinovăţiei că „ei, dascălii” n-au salarii mai mari, păpuci cu toc şi abonamente la fitness.

După rezultatele dezastruoase de la bac, „noi, dascălii”, în loc să se ruşineze, măcar de ochii lumii, că au scos un produs mai mult putred decît bun, au găsit cu cale să se gurguţe şi mai abitir către societatea ingrată, ce nu ştie a-i binemerita.

Am avut neplăcuta ocazie să port un dialog cu un astfel de „dascăl”. Printre poze cu Lili-la-Mare-cu-Ţîţe, like-uri, :)))–uri şi plm-uri, adică pe facebook (unde dracu să mai şi discuţi?). „Dascălul”, absolvent de Litere, încleiat în discurs între pleonasme de cocalar şi dative eşuate. I-a sărit în ajutor o „dăscăliţă”, atinsă la mimoza naturelului simţitor al breslei de grobianul intruder care le punea la îndoială performanţele profesionale.

Într-un perfect discurs paralel, eu ziceam de cifre, de procente de loaze rebutate, ei ziceau de „noi, dascălii”, oropsiţii vieţii. Eu – despre profesori şpăgari, care nu te trec clasa dacă nu faci meditaţii plătite cu ei, despre profesori psihopaţi, de care-s pline şcolile, deşi examenul psihologic periodic e obligatoriu, de detracaţi dedaţi la bulăneală de minore sau la cercat mădulare de şcoleri imberbi etc, ei – despre „noi, dascălii”, atacaţi în demnitate şi intelect de un iconoclast de cancan.

Nici măcar o tremurare din tastatură, o virgulă de ruşinare, un emoticon îmbujorat despre vinovăţia celui plătit de societate să-i înveţe carte pe copii şi care a eşuat. Nimic, doar sfaturi pentru alţii, cu suficienţa intelectualilor proaspăt făcuţi în gară la Herculane sau în alte centre universitare de prestigiu.  

Cum să le pui în sarcină, măcar parţial, eşecul elevilor de la bac? De vină sînt elevii, părinţii, societatea, sistemul de învăţămînt, camerele de supraveghere, Băsescu, Boc, Funeriu. Profesorii, niciodată! Cam asta le era ideea argumentaţiei.

Atunci, bine. Pentru „voi, dascălii”, am astăzi cifre proaspete. Despre „voi, dascălii” şi valoarea indubitabilă, directă, a pregătirii voastre profesionale şi a valorii voastre intelectuale, statistic vorbind. Luaţi:

Numărul de candidaţi înscrişi la examenul de titularizare: 38.104 candidaţi, din care 11% absolvenţi din acest an

Concurenţa: 5,2 candidaţi/post

Numărul de absenţi: 23% absenţi

Eliminaţi pentru fraudă sau tentativă de fraudă: 55 de eliminaţi

Retraşi din examen: 19%

Rezultate examen de titularizare 2011
- note sub 5: 32%
- note între 5-7: 38%
- note peste 7: 30%

Adică, „dascălilor”, mai pe scurt, 70% dintre voi AU PICAT EXAMENUL!

Aştept, ca de obicei, comentariile uşor agramate dar inteligibile, accidental inteligente, pline de auto-compătimire şi de reproşuri pentru ceilalţi, ale „dascălilor”.

Desigur, m-aş simţi onorat să-mi scrie şi profesorii, chiar dacă textul de mai sus nu li se adresează în niciun fel.