luni, 18 iulie 2011

„Noi, dascălii...”

Le place să-şi spună „dascăli”, un cuvînt cu iz de opinci de Fefeleagă. Îşi spun „dascăli” cu făţişă modestie de apostol şi cu auto-compătimirea subînţeleasă a merituosului pe care societatea nu-l preţuieşte îndestulător. O mască demn-îmbăţoşată de popă de cartier, cu o mînă pe lumina cunoaşterii biblice şi cu alta pe paporniţa enoriaşei care, strivită sub privirea grea de reproşuri a popii, se zbuciumă că n-a dat destul Domnului. „Noi, dascălii...” e suficient ca deschidere de conversaţie pentru ca preopinenţii să-şi înghită din start găluşca vinovăţiei că „ei, dascălii” n-au salarii mai mari, păpuci cu toc şi abonamente la fitness.
După rezultatele dezastruoase de la bac, „noi, dascălii”, în loc să se ruşineze, măcar de ochii lumii, că au scos un produs mai mult putred decît bun, au găsit cu cale să se gurguţe şi mai abitir către societatea ingrată, ce nu ştie a-i binemerita.
Am avut neplăcuta ocazie să port un dialog cu un astfel de „dascăl”. Printre poze cu Lili-la-Mare-cu-Ţîţe, like-uri, :)))–uri şi plm-uri, adică pe facebook (unde dracu să mai şi discuţi?). „Dascălul”, absolvent de Litere, încleiat în discurs între pleonasme de cocalar şi dative eşuate. I-a sărit în ajutor o „dăscăliţă”, atinsă la mimoza naturelului simţitor al breslei de grobianul intruder care le punea la îndoială performanţele profesionale.
Într-un perfect discurs paralel, eu ziceam de cifre, de procente de loaze rebutate, ei ziceau de „noi, dascălii”, oropsiţii vieţii. Eu – despre profesori şpăgari, care nu te trec clasa dacă nu faci meditaţii plătite cu ei, despre profesori psihopaţi, de care-s pline şcolile, deşi examenul psihologic periodic e obligatoriu, de detracaţi dedaţi la bulăneală de minore sau la cercat mădulare de şcoleri imberbi etc, ei – despre „noi, dascălii”, atacaţi în demnitate şi intelect de un iconoclast de cancan.
Nici măcar o tremurare din tastatură, o virgulă de ruşinare, un emoticon îmbujorat despre vinovăţia celui plătit de societate să-i înveţe carte pe copii şi care a eşuat. Nimic, doar sfaturi pentru alţii, cu suficienţa intelectualilor proaspăt făcuţi în gară la Herculane sau în alte centre universitare de prestigiu.  
Cum să le pui în sarcină, măcar parţial, eşecul elevilor de la bac? De vină sînt elevii, părinţii, societatea, sistemul de învăţămînt, camerele de supraveghere, Băsescu, Boc, Funeriu. Profesorii, niciodată! Cam asta le era ideea argumentaţiei.
Atunci, bine. Pentru „voi, dascălii”, am astăzi cifre proaspete. Despre „voi, dascălii” şi valoarea indubitabilă, directă, a pregătirii voastre profesionale şi a valorii voastre intelectuale, statistic vorbind. Luaţi:
Numărul de candidaţi înscrişi la examenul de titularizare: 38.104 candidaţi, din care 11% absolvenţi din acest an
Concurenţa: 5,2 candidaţi/post
Numărul de absenţi: 23% absenţi
Eliminaţi pentru fraudă sau tentativă de fraudă: 55 de eliminaţi
Retraşi din examen: 19%
Rezultate examen de titularizare 2011
- note sub 5: 32%
- note între 5-7: 38%
- note peste 7: 30%
Adică, „dascălilor”, mai pe scurt, 70% dintre voi AU PICAT EXAMENUL!
Aştept, ca de obicei, comentariile uşor agramate dar inteligibile, accidental inteligente, pline de auto-compătimire şi de reproşuri pentru ceilalţi, ale „dascălilor”.
Desigur, m-aş simţi onorat să-mi scrie şi profesorii, chiar dacă textul de mai sus nu li se adresează în niciun fel.

6 comentarii:

  1. Londonezu'19 iulie 2011, 00:09

    Dragă Aline, apropos de dascăli.....ții minte pe dna profesoară de latină?

    Ei uite un citat bun de tras ca motto pt blogul tău, din Martial, Epigramele I.4:
    "Lasciva est nobis, paginas vita proba" care in mod aproximativ se traduce prin: My pages are filthy but my life is pure.....
    Să auzim de și mai bine,
    Cu bine, Londonezu'

    RăspundețiȘtergere
  2. Londonezule, mulţam fain de "reminder" şi de motto, nu, nu mi-o mai amintesc, spre ruşinea mea, pe doamna profesoară de latină, nu reuşesc să-i mai desluşesc chipul. Alzheimer-ul mi-o fi calea de evadare spre o lume mai bună. Dar învăţăturile ei mi-au rămas. Şi, apropo de latină, îmi amintesc, în schimb, chiar foarte bine, plăcuţele cu denumirile ştiinţifice (latineşti, desigur) ale plantelor pe care tu le cultivai acasă, la Deva. Ciudată, memoria asta...
    Cele bune, şi ţie!

    RăspundețiȘtergere
  3. ...şi nu mă uita, te rog, cu denumirea RUTENEASCĂ a "Ciorii Vopsite", că vreau să-i fac o frumoasă surpriză celui mai şmecher politician de pe-aici, adică deputatului Gh. Firczak. Mulţam anticipat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Londonezu'20 iulie 2011, 12:54

    ...inca sap Aline la cestiunea in cauza...pana una alta uita-te sa vezi mai multe despre ruteni/rusyini/lemko la:
    http://www.carpatho-rusyn.org/

    RăspundețiȘtergere
  5. Londonezu'20 iulie 2011, 13:13

    Informatii proaspat sosite de la slavistii mei:
    Ruteana are variante dialectale majore intre dialectul vorbit in Vojvodina (si Banat), dialectul rusyn sau carpato-rusin vorbit in Ucraina-Ungaria NE-Slovacia si lemko vorbit in Polonia in principal.
    Scrierea este intotdeauna cu chirilice desi nu este reglementata (inca).
    Deci:
    CIOARA VOPSITA in 'ruteana' este Farbuvati/Farebny - Vorona/Vrana cu variatiile de rigoare......interesant este ca si VORONIN, fosila din RM isi trage numele tot de la CIOROI ;-)
    Sa auzim de bine,
    de pe malul Tamisei
    PS si citandu-l din nou pe Ghitza lu'Orwell:
    'Keep the aspidistra flying!'

    RăspundețiȘtergere
  6. Londonezule, Farbuvati Vorona îţi mulţumeşte tare!

    RăspundețiȘtergere