joi, 25 august 2011

Harbujii şi soarta mea, VOTUL ŞI IDIOTUL

Duminica trecută, USL s-a bătut cu PDL pentru alegerea a doi deputaţi, în judeţele Neamţ şi Maramureş. Scorul final: 1-1. La Neamţ, candidatul pe nume Harbuz a împărţit alegătorilor harbuji (pepeni verzi, lubeniţe), să mănînce şi să-l voteze. Subtil, nu? Celălalt candidat a dat, la pungă, zahăr, ulei, orez, făină. Lupta fu stînsă. Ăsta de pe urmă a cîştigat. Va merge parlamentar şi va ridica mîna pentru a vota legi care vor ghida şi viaţa mea.

Am tot bătut apa-n piuă că avem polticieni nemernici, care nu ştiu decît să mintă, să mituiască alegătorii sau să-i prostească din vorbe, să culeagă voturi şi apoi să-şi vadă de interesele lor financiare. Că trebuie, vezi-Doamne, reformată clasa politică, pentru că de-acolo vine răul.
Greşit.

Politicienii îşi joacă rolul pe care îl ştiu, asta le e meseria, asumată şi tot mai des recunoscută fără jenă, de a înşela, democratic şi absolut legal, prostimea. Cît despre morală, iată axioma lor: singurul lucru imoral este să pierzi alegerile!
Răul vine de la ideea generoasă prin filozofie, dar odioasă prin efecte, a votului universal. A votului pe care îl poate exercita orice idiot care a împlinit vîrsta biologică de 18 ani. Nici măcar nu trebuie să ştie literele alfabetului, doar pentru asta-s făcute siglele partidelor: săgeată, un trandafir, trei trandafiri, balanţă. Trebuie doar să nimerească desenul cu ştampila, şi cei mai mulţi reuşesc, după cum se vede.
Votul cenzitar, practicat şi în România timp de 53 de ani (1864-1917), recunoştea dreptul de a alege doar pentru cei care aveau un anumit venit anual. Plata impozitului pe venit ducea la recunoaşterea calităţii de cetăţean şi la dreptul de a participa, prin vot, la hotărîrile obştii. Şi se presupunea, în subsidiar, că acela care era în stare să-şi cîştige pîinea avea suficient discernămînt încît să distingă între bine şi rău, între adevăr şi înşelătorie. În acel sistem, aveau dreptul de a fi scutiți de censul de avere alegătorii care aveau calitatea de preoți ai parohiilor, profesorii academiilor și ai colegiilor, doctorii și licențiații diferitelor facultăți, inginerii și arhitecții ș.a.
Acum, ce să zic? Am întîlnit destui idioţi cu bani, precum şi destui sărmani cu o gîndire sănătoasă. Criteriul averii, în dobîndirea dreptului de a vota, nu mi se pare funcţional – azi, în România, peste un sfert din populaţie trăieşte sub pragul oficial al sărciei şi zău că nu-s toţi proşti, ba dimpotrivă. Şi nici măcar nu ar reduce vulnerabilitatea la mita electorală: aţi fi surprinşi cîţi oameni bogaţi se dau în vînt după o găleată, o umbrelă sau o brichetă, făcute cadou în campanie.
Dar un prag minimal de inteligenţă pare a fi necesar. Să zicem - aşa, de brainstorming- că partidele ar trebui obligate să renunţe la sigle, aşa încît să-i oblige pe alegători să înveţe măcar literele. Sau alegătorul să facă dovada că poate deosebi cu ce capăt scrie pixul sau, şi mai şi, să îşi scrie numele pe o foaie, dacă vrea să intre în cabina de vot. Puteţi continua înşiruirea de idei, pentru amuzament.
Un lucru e cert: votul universal, agravat în efecte de varianta „uninominală”, a dus la cea mai aberantă compoziţie a Parlamentului şi a dovedit că adevărata problemă nu e în tabăra politicienilor, ci în cea a alegătorilor. Iar cohortele de analfabeţi de prin cartierele mărginaşe, bine umflate cu mici şi bere de către candidatul mai isteţ, vor bate la număr de ştampilări oastea firavă şi împărţită a celor care gîndesc dincolo de tranzitul intestinal al zilei de azi.
Aici e capătul democraţiei, slăbiciunea ei, sfîrşitul ei. E moartea.
De aceea revin şi susţin: dacă tot discutaţi acum despre modificarea legilor electorale, stimaţi parlamentari, mergeţi la sursa răului. Luaţi-le idioţilor dreptul de a vota! Nu mai lăsaţi harbujii şi kilul de făină să ne conducă viaţa! VOTUL CENZITAR, într-o variantă modernă, actualizată, nu este o idee nedemocratică, ba din contră, este o soluţie de însănătoşire a democraţiei.
Aa, pardon, mă adresez, cumva, unor politicieni curaţi, care-au ajuns în Parlament pe baza unor programe şi proiecte inteligente, votate de un electorat cu minimum 8 clase?


4 comentarii:

  1. Da, ar cam trebui un soi de "vot cenzitar"... Ai vreo idee unde in lume si sub ce forma se practica ceva ce ar aduce a "vot cenzitar" ? Ar merita de vazut. Fug ... pe Google si altele si ma intorc de gasesc ceva.

    RăspundețiȘtergere
  2. Idee buna, dar nu prea vad sa se intimple.(din rezoane bine stiute)
    Oricit ar fi politicienii de huliti pentru metodele lor de a-si asigura pozitia, trebuie sa le recunosc aptitudinile de psihologi - fie ca o fac instinctiv, fie studiat, ei stiu un lucru: dragostea, ca si politica trece prin stomac. Iar alegatorul, idiot sau nu, trebuie sa ia masa dupa ce aplica stampila.
    Nu stiu daca democratia are sanse de insanatosire, atita vreme cit se indoapa cu fast-food.
    Trist.

    RăspundețiȘtergere
  3. S-ar putea construi ceva pe varianta cu electori, ca în State. Un elector la 100 de votanţi să zicem, dar la noi şi preşedintele descară e ales fraudulos

    RăspundețiȘtergere
  4. Comentariul de mai sus contine un adevar care, desi e trist, m-a facut sa rid de-a binelea! Exact asa e: coruptia incepe pe scara blocului! Si atunci ce naiba sa mai asteptam de la alegerile pe scara nationala?

    RăspundețiȘtergere