Interviu cu Gît-Adînc

Gît-Adînc m-a ajutat. Pe vremea cînd conduceam cel mai spectaculos ziar local, Gît-Adînc mi-a povestit despre complicele lui Passaris (Constantinos – pentru fete, maaare criminal!), cel care se cazase bine-sănătos la vilele de la Cinciş ale lui Nelu Ardelean, ba mai făcea şi curse de maşini, pe seară, prin centrul Devei. De prea multă plictiseală, complicele apucase să mai împuşte în piept şi pe-un băiat, pe la o crîşmă de cartier din Gojdu. Cît timp tovarăşul lui Passaris se distra astfel, în frecare perversă cu caşchetele hunedorene,
 Interpolul, cot la cot cu brava poliţie română, îl căuta, vezi-Doamne, neobosită, pe şaptej’ de continente. Am ieşit pe prima pagină cu subiectul. Urla Coţolan – şeful poliţiei judeţene – ca leul în turbare, pe culoarele inspectoratului, în pragul apoplexiei, mult mai congestionat la faţă decît obişnuia la ora aia. Muşca bucăţi din gazetă, se făcuse negru la bot, de nervi şi de cerneala din titlul ziarului. Purtătorului de cuvînt al poliţiei îi tremurau picioarele ca gladiolele în floare iar musteaţa cochetă îi devenise un arici zbîrlit sub nas.

Daa, om cumsecade, Gît-Adînc, şi patriot.

Ei, apuse vremuri romantice ale mafioţilor-haiduci şi ale presei cu coaie.

Mă reactivez cu Gît-Adînc. Vremurile s-au schimbat, mafioţilor li te adresezi cu domnule preşedinte. Mă interesează politica, deci, şi el pare a şti cîte ceva. E seară şi în grădină, pe lîngă bancă, greierii ţîrîie atît de tare încît aproape ne acoperă şoaptele.

-          Primarul Mircia mai contează, încă, în politică. Azi s-a hotărît, primarii se aleg dintr-un singur tur. Unde candidează nebunul, la Primărie sau la Consiliul Judeţean?

-          Depinde de ce are nevoie mai mult: de bani, de foarte mulţi bani sau de imunitate. Deocamdată îşi păstrează deschise ambele opţiuni şi le va păstra cît se poate de mult, să încurce pe toată lumea. Cel mai probabil se va hotărî pentru primărie, acolo are cele mai mari şanse şi dup-aia la parlamentare, că libertatea-i ăl mai de preţ bun al omului, ascultă la mine.

-          Filosofule, te văz profund, împărtăşeşte-mi aşadar din lumina ştiinţei tale: au, oare, nu-i răzbunarea mai dulce păcat decît orice virtute? Să-l vadă pe Moloţ înfrînt, să-l vadă pe drumuri? E ultima şansă pentru nebun să-şi învingă duşmanul în luptă directă, în văzul întregii lumi, în lumina orbitoare a victoriei totale? Ar fi triumful vieţii lui şi toţi vor striga atunci: iată leul neînfricat din Nemeea Cristurului, ce mulţi îl credeau lovit de jigodie! Iată cum şi-a scuturat coama ciupită de molii şi-a măturat duşmanii cu laba-i viguroasă! În faţa lui să ne prosternăm! Ave Mircia!

-          Îţi mai pun vin?

-          Nu. Deci nu-i tentat să-i ia locul lui Moloţ la Consiliul Judeţean?

-          Planu-i altul. Priveşte atent la trupa pe care şi-o face. Tot băieţi tineri, ce-au dat cu nasul prin politică, nu prea inteligenţi dar frustraţi. Din frustrare le vine forţa de a parveni, călcînd peste orice, ăla-i motorul lor. Uită-te la Cosmin Nicula, uită-te la Costel Avram. Politicieni de separeu de restaurantul Dunărea. Marginalizaţi în partidele lor, deşi în acte-s mari goange pe vrej, unul senator şi unul preşedinte de partid. Nu mai au niciun viitor în politică, dacă nu şi-l fac ei singuri. Pentru Nicula, singura variantă e Consiliul Judeţean iar PSD n-o să-l nominalizeze candidat, căci candidatul USL e Moloţ. Aşa că merge acuma, de braţ cu Mircia, prin Valea Jiului, în campanie electorală, sub pretextul că e senator de Valea Jiului. Nu candidează la primăria Devei, i-a tras pe sfoară pe pesedişti, care l-au pus candidat al partidului. Nu-l interesează să apară nici la televiziunile din Deva, nici prin ziarele din oraş – şi asta tocmai acum, cînd ar trebui să rupă ecranele, căci urmează sondajele USL, care stabilesc candidatul unic. Va trece, probabil, la UNPR, pentru a putea candida la Consiliul Judeţean – sau direct la PD-L, că face şi de-un ban, îţi mai aduci aminte ce ţi-a zis senatorul Păran, că e în negocieri cu un senator hunedorean? El e. Aia-i mişcarea, inteligentule.

-          Şî Costiel, Costiel şi faşi?

-          Costel e fix al treilea din trio, primit că încă are trecere în Vale. Vrea la primărie în Petroşani, dar cum n-are şanse, îl sprijină pe Nicula cît poate şi se bagă şi la consilieri judeţeni, că poate-o mai prinde pleaşca de vicepreşedinte şi s-o mai matoli prin China cu gheişele de gît, şi-o mai vedea Viena din caleaşcă, pe banii oamenilor. Pentru el e prea destul, e jucător pe mize mici, nu ca ceilalţi doi.

-          Apropo de gît, spune-mi, Gît-Adînc, nu-i abureală ce-mi zici aici?

-          Abureală e roua ce-o vezi dimineaţă în iarbă? E reală sau nu, îţi udă tălpile? La prînz, sub soarele arzător, mai e acolo? Reală? Este, dimineaţa. Doar timpul va spune dacă şi la amiaz. Mai vino, să vorbim şi de ceilalţi.

-          Vin, negreşit.

(deci va urma)

Nota autorului: acest interviu este pură ficţiune, personajele invocate sînt fictive, deşi poartă aceleaşi nume cu ale unor personaje reale. E o ficţiune inversă, o găselniţă a autorului, în care... mă rog, deci sînt minciuni, invenţii, beletristică, nu e evident? Doar Gît-Adînc este cît se poate de real. Şi văd că, mai nou, e şi cam filosof... cam de duzină, îmi pare, da-l las în pace să se desfăşoare cum vrea el.