https://www.facebook.com/alin.bena/videos/1570510476363435/

Vrei publicitate?

Pentru publicitate pe

cioaravopsita.ro

putem fi contactaţi la:

alin.bena@gmail.com
0745 648 963

păsărica şi-a mutat cuibul

din 1 Martie, de la ora 00:00, Cioara şi-a mutat cuibul într-un stabiliment de lux şi plăceri desfrînate, la:

cioaravopsita.ro

normal că vă aşteptăm acolo, să partajăm plăşierile!

deci daţi click pe: cioaravopsita.ro şi călătorie plăcută vă dorim!

De ce voi scrie eu la Cioară?

Raţionamentul e simplu, ca de femeie: pentru că îmi place de câinele lui Alin Bena şi eu am învăţat că cine iubeşte animalele este om bun.

Mai scriu şi de dragul de a scrie, de a-mi potoli foamea de jurnalismul ăsta de care nu mă pot lăsa nici moartă, precum şi din curiozitatea de a lucra alături de oameni pe care-i apreciez profesional, dar din echipa cărora, până acum, nu am făcut parte niciodată.

Nu ştiu dacă-oi fi pe placul lumii, dar dacă Alin Bena zice “tu scrii fain, tu! Să nu te mai laşi de scris niciodată!”, înseamnă că ăsta este drumul pe care trebuie să merg mai departe, cu tot cu ulcerul meu care e pe cale să-şi facă de cap, scriind despre atâta mizerie existentă-n unii dintre oamenii pe care i-am trimis să aibă grijă de noi, de acolo, din fotoliile alea calde de primari, consilieri, parlamentari.

Petrică la Viena. EXCLUSIV!

 Petru Mărginean, primarul Devei, a semnat la Viena un memorandum de asociere cu Tina Vienna Urban Technologies und Strategies GmbH, o societate afiliată Primăriei Vienei şi specializată în strategii şi dezvoltare urbană.

„Am semnat memorandumul care presupune consultanţă din partea firmei austriece pentru fiecare proiect important pe care-l vom implementa în municipiul Deva.  Oraşul nostru va fi mai bine gestionat iar dialogul cu partenerii austrieci a fost unul deosebit de prolific. Practic, ei ne-au sfătuit cum să facem ca Deva să arate ca Viena.” – a declarat Petru Mărginean.

Cioara a intrat, în exclusivitate, în posesia sfaturilor primite de primarul Devei şi pe care acesta şi le-a notat, conştiincios, în agendă. Iată-le:

Mura de Aur: Romanian Sniper ℗

Adrian David: Dacă azi avem voie să mîncăm un măr, îl mîncăm!

Adrian David, 33 de ani, jurist şi economist. Vicepreşedinte locţiitor de vicepreşedinte suspendat. Adică, politic şi administrativ, pielea de pe gîtul cocoşului. Adică e în locul lui Tibi Balint la Consiliul Judeţean Hunedoara. 

De cînd cu Ordonanţa Traseiştilor a devenit liberal, fugit în PNL de la interesul naţional al izmenarului Gabi Oprea, UNPR. E din Petroşani, e asistent universitar, e băiatul lui Tata David, îl ştiţi - un renumit poliţist cu mustaţă albă, Spume şi Bibani. 

Dar Adrian are el locul lui şi planuri mari. A încercat să mă fenteze la primele întrebări şi a şi reuşit, căci omul e isteţ. Şi ţine la subtilităţi şi are simţul umorului. Şi, mai ales, lucru extrem de rar printre politicieni, scrie corect gramatical. Acum vorbeşte:

Aţi visat să fiţi Moloţ?

Am visat să fiu preşedintele Consiliului Judeţean. E un plan pe care mi-l arog pe termen lung. Sper ca în 20 de ani, maxim 20 de ani, să obţin funcţia asta.

Dacă aţi fi arestat la domiciliu, cu ce v-aţi umple timpul? Cărţi, filme, table cu vecinii?

Ăăă... îmi ia un pic de timp de gîndire, pentru că mintea mea refuză să se gîndească la arestul la domiciliu şi atunci cînd nu faci nimic în sensul ăsta ţi-e un pic greu să te gîndeşti.

Vladimir Brilinsky: De ce hrănesc eu cioara

  

De aia. Că așa mi-a venit mie într-o seară ideea de a descrie, simplu și concis, o perioadă fascinantă din istoria presei de după răzbelu lu Nea Nelu. Poate cineva să creadă că în acea perioadă existau jurnaliști fericiți ? Care își făceau munca, răbdând de foame, sacrificând familia, prietenii și sănătatea, trăgând, uneori zi lumină și noapte întuneric, pentru un ideal în care chiar credeau. Acela de a fi liber, de a te exprima liber și de a informa onest. 

Nu vreau polemici cu presa de astăzi, care nu mai are nimic din ceea ce noi visam odată, dar un lucru este  evident, atunci existau jurnaliști fericiți.

Rugăciunea unui primar ℗

Puişorii au crescut. Pot ei să ciugulească singuri? ℗

din 1 Martie, pe www.cioaravopsita.ro

Cu votu-n chiloţi

Martor ocular: 

La alegerile PP-DD de la judeţ, când a venit Vochiţoiu şi de fapt a ieşit Mareş, asta a luat voturile pentru Răzvan Mareş şi şi le-a băgat în chiloţi şi în sutien şi striga: "Na, veniţi şi luaţi voturile, dacă puteţi! Ce fraudă? Ce fraudă?"
(mic promo pentru relansarea Ciorii, din 1 Martie :) )

Leul lui Moloţ

Scrie cu virgulă între subiect şi predicat. În atîţia ani de presă, pe care pretinde că îi are, e imposibil ca undeva, cîndva, să nu fi auzit această regulă gramaticală simplă,  de clasa a treia: nu se pune virgulă între subiect şi predicat. Eu cred că ştie regula asta. Dar problema lui e alta: nu ştie care-i subiectul şi care-i predicatul.

Sorin Ovidiu Bălan, director la ziarul lui Moloţ, îmi dedică azi un amplu şi vituperant editorial, sub titlul „Alin, basculează Bena!”. Cu trimitere din pagina întîi, cu poză – ce zbucium, dar ce onoare! Nu mă ostenesc să fac o recenzie a textului, îl public în subsol. De unde i se trage, de la ce i s-a pus pata? Sorin Ovidiu Bălan se iluzionează cu ideea că el ar fi subiectul postărilor mele pe Facebook. Mă văd nevoit să-i spulber vanitoasa bucurie: Bălan, nu eşti un subiect.

cioara re-re-vopsită

Codul lui Panfutie Sf.

Interviu cu pictorul M.M., zis Macrou, fiindcă-i pictor în ulei. Copt tot, piele şi os, nebărbierit, ochi de peşte. El a făcut-o. Cu banii luaţi pe capodoperă a făcut o excursie la Veţel, la un văr care-i şofer pe convenţia de Mintia, şi-a băut şase zile, legate, a şaptea s-a odihnit. La butic, primul pe stînga cum o iei din Şoimuş spre Boholt, în faţă, la o masă de fier cu muşama verde, Macrou rupe tăcerea. Exact aici, la masa asta, s-a întîmplat. Îmi zice tot. N-a mai zis la nime. Acu-i premieră!

Metamorfoza Sf. Laurenţiu Neştiutorul din Şoimuş

O nouă legendă de pe Valea Mureşului spune că minune mare s-a petrecut iegzact înainte de Rusalii, într-o preacinstită biserică de rit ortodox din suburbia Şoimuş.

Joi pe la-mniaz, cînd toată baba îmbrobodită hărţuia prin tigaie ultimul bob de fasole de post, icoana pictată în pronaos a Sf. Laurenţiu N. Panfutie a început a se prelinge pe părete.

În raza soarelui, pătrunsă printre busuioacele uscate din fereastră, broboane de vopsea strălucitoare începură a se prelinge, dintr-o dată, tot mai iute şi mai iute. Culorile să amesteca, mînecile costumului de piersică ale sfîntului să alungea, pînă şi izmenele curgea la vale, către lespedea bisericii.

Pagina de duminică: Cronicile Săcărîmbului

A lu Cucoş stătea pe terasă la Sămînţosu şi bea vîrtos suc de pere cu gumă arabică.

În faţa terasei la Sămînţosu  stătea chiar Sămînţosu, care mînca sămînţă de floare şi scuipa cojile în praf.

Era cald. Şi încă doi, mai încolo, sub un plop, îl aşteptau pe Don Scorobete, care se zvonise că va trece pe drum cu maşina.

Lîngă şanţ, pe o pungă goală de corn cu vanilie, se căca Jigodiosu, asistat de FutaNero, Flocea şi Jimi, urmînd să apară şi Arlechinul Haschizat.

Nu mai plouase de trei luni.

A lu Cucoş îşi pusese pe scaun, într-un coş, braţul lui, tăiat cu drujba lui Şoni. Nu pleca fără el. Îi era greu să se despartă de braţ, căci braţul îl ajutase multă vreme la cules de prune şi la dus paharul la gură. Îl legau multe amintiri de braţ. Acum spera să-l înşele pe Don Scorobete, care plătea bine oricui lipea afişe cu el pe gardurile din sat, dar dădea doar jumătate din bani celor cu o singură mînă.

Pleacă, dar rupe tăcerea!

Directorul artistic al Teatrului de Artă Deva a demisionat. Sub protecţia anonimatului, el a acceptat să ne dezvăluie, în exclusivitate, motivele care l-au mînat.

- Deci, în concluzie?

- Plec, domnule, plec. Nu poţi, doar cu două femei de serviciu, să strîngi toate cojile de seminţe de sub bănci, din sală, după o piesă de Moliere. I-am spus lui Moloţ să suplimenteze echipa de curăţenie cu două posturi şi ştiţi ce mi-a spus? Să aduc, mai bine, un ansamblu folcloric de 60 de dubaşi, să cînte pe înţelesul spectatorilor, ca ăia să bată din palme tot spectacolul şi aşa să nu mai ronţăie seminţe în timpul actului de cultură.

De ce s-o-mbetat primaru

150 – motorină Nelu lipit afişe USL Păran    rupt Gligor     scris PULA PPDD carioci

300 – aracet pensule scoci

100 – ţigări băeţi

50 – pahare plastic

500 – salam pîine ţuică bere pîine  ţuică

150 – cartelă telefon mesaje
MUIE CHIORU SUS PARAN

Un plan genial şi o mînă de fraieri

Loviţi în creştetul capului de locomotivă, cîţiva şefi ai PDL stau în cur, tăcuţi, împrăştiaţi pe jos, pe lîngă şinele de tren. Ei ştiu că i-a lovit locomotiva, ei ştiu şi cum, ei ştiu şi de ce, dar nu pot vorbi. Dacă ar vorbi, şefii ăştia ar trebui să mărturisească cît de idioţi au fost să se lase ademeniţi în cea mai mare capcană imaginată aici, la Românica politică.

Pregătirea

Se face cu fezandarea la creier. Sondajele dau un scor mai mare decît cel real pentru ARD (să-i zicem PDL, n-o mai aburim). În jur de 25%, ba chiar spre 30%. Şefii PDL îşi zic că nici nu-i rău, ar fi bine să iasă aşa şi la alegeri. Noi şi noi sondaje, în valuri, săptămînal, le bagă în creier această confortabilă iluzie. Ciuvicii, gîzii şi ciutacii se arată chiar scandalizaţi de un astfel de scor pentru PDL. Hai, că om mai avea o pită de mîncat şi în următorul mandat – îşi freacă mîinile şefuţii PDL, văzînd indignarea propagandiştilor profesionişti de la antene. Cu PP-DD, mărişor şi el în sondaje, cu UDMR, cu minorităţile, cu cîţiva transfugi instant şi, desigur, cu Băse – chiar am putea să guvernăm! Numai să iasă la urne ce ne-a ieşit în sondaje, dă Doamne!

Să zică el însuşi,

că eu nu prea mai am vorbe pe subiectul ăsta. Mai stau cîteva zile, să trag aer curat în piept.
Da' şi cînd m-oi porni...
Deci el însuşi, pe facebook: